Join us on a literary world trip!
Add this book to bookshelf
Grey
Write a new comment Default profile 50px
Grey
Subscribe to read the full book or read the first pages for free!
All characters reduced
Antoni Gaudí și opere de artă - cover

Antoni Gaudí și opere de artă

Victoria Charles

Publisher: Parkstone International

  • 0
  • 0
  • 0

Summary

Antoni Gaudi (1852-1926), arhitect și designer spaniol, a fost o figură importantă și influentă în istoria artei spaniole contemporane. Folosirea culorilor, aplicarea unei game de materiale și introducerea formelor organice în construcțiile sale au reprezentat o inovație în domeniul arhitecturii. În jurnalul său, Gaudi și-a exprimat liber propriile sentimente despre artă: "culorile folosite în arhitectură trebuie să fie intense, logice și fertile". Lucrările sale finalizate (Casa Batlló, 1905-1907 și Casa Milà, 1905-1910) și lucrările sale incomplete (restaurarea Mănăstirii Poblet și altarul de la Alella din Barcelona) ilustrează importanța acestei filosofii. 
Proiectele sale de mobilier au fost concepute cu aceeași filozofie, așa cum se arată, de exemplu, în propriul său birou (1878) sau în lămpile din Plaza Real din Barcelona. Sagrada Familia (1882-1926) a fost un proiect monumental care, în cele din urmă, i-a acaparat viața (era încă incompletă în momentul morții sale).
Available since: 02/05/2023.
Print length: 77 pages.

Other books that might interest you

  • Amedeo Modigliani - cover

    Amedeo Modigliani

    Victoria Charles

    • 0
    • 0
    • 0
    Modigliani (1884-1920) a fost un pictor foarte nefericit în Italia natală și a simțit doar tristețe în Franța, țara sa adoptivă. Din această nemulțumire a ieșit opera originală a lui Modigliani, care a fost influențată de arta africană, de cubisti și de nopțile de beție din Montparnasse. 
    Reprezentarea femeilor - corpuri senzuale, nuditate aproape agresivă și chipuri misterioase - exprimă suferința și sentimentul de a fi neiubite și ignorate pe nedrept. Modigliani a murit la vârsta de 36 de ani.
    Show book
  • Katsushika Hokusai - cover

    Katsushika Hokusai

    C.J. Holmes

    • 0
    • 0
    • 0
    Katsushika Hokusai a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți artiști japonezi de când arta sa a fost dezvăluită în Occident, la mijlocul secolului al XIX-lea. Operele sale, o reflecție artistică a unei civilizații izolate și una dintre primele cunoscute în Europa, au influențat foarte mult pictorii impresioniști și postimpresioniști, precum Vincent van Gogh. Hokusai, considerat un maestru al Ukiyo-e încă din timpul vieții sale, ne fascinează prin diversitatea și importanța operei sale, care se întinde pe o perioadă de aproape 90 de ani și este prezentată aici în toată amploarea și diversitatea sa.
    Show book
  • Gustav Klimt și opere de artă - cover

    Gustav Klimt și opere de artă

    Patrick Bade, Jane Rogoyska

    • 0
    • 0
    • 0
    "Nu sunt interesat de mine ca subiect de pictură, ci de ceilalți, în special de femei..." Frumoase, senzuale și mai ales erotice, picturile lui Gustav Klimt vorbesc despre o lume a opulenței și a timpului liber, care pare a fi la eoni distanță de mediul aspru și postmodern în care trăim acum. Subiectele pe care le tratează - alegorii, portrete, peisaje și figuri erotice - nu conțin practic nicio referire la evenimente externe, ci se străduiesc mai degrabă să creeze o lume în care frumusețea, mai presus de orice altceva, este dominantă. Utilizarea culorilor și a modelelor a fost profund influențată de arta Japoniei, a Egiptului antic și a Bizanțului. Ravenne, perspectiva plană, bidimensională a picturilor sale și calitatea frecvent stilizată a imaginilor sale formează o operă impregnată de o senzualitate profundă și în care figura femeii, mai presus de toate, domnește. Primele lucrări ale lui Klimt i-au adus succesul la o vârstă neobișnuit de tânără. Gustav, născut în 1862, a obținut o bursă de stat pentru a studia la Kunstgewerbeschule (Școala de Arte și Meserii din Viena) la vârsta de paisprezece ani. Talentele sale de desenator și pictor au fost rapid remarcate, iar în 1879 a format Künstlercompagnie (Compania artiștilor) împreună cu fratele său Ernst și cu un alt student, Franz Matsch. A doua parte a secolului al XIX-lea a fost o perioadă de mare activitate arhitecturală la Viena. În 1857, împăratul Franz Joseph a ordonat distrugerea fortificațiilor care înconjurau centrul medieval al orașului. Rezultatul a fost Ringstrasse, un nou cartier în devenire, cu clădiri magnifice și parcuri frumoase, toate plătite din bani publici. Prin urmare, tânărul Klimt și partenerii săi au avut numeroase ocazii de a-și arăta talentul și au primit de timpuriu comenzi pentru a contribui la decorarea spectacolului organizat pentru a sărbători nunta de argint a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta. În 1894, Matsch s-a mutat din atelierul lor comun, iar în 1897 Klimt, împreună cu cei mai apropiați prieteni ai săi, a demisionat din Künstlerhausgenossenschaft (Societatea Cooperativă a Artiștilor Austrieci) pentru a forma o nouă mișcare cunoscută sub numele de Secesiune, al cărei președinte a fost ales imediat. Secesiunea a avut un mare succes, organizând atât o primă, cât și o a doua expoziție în 1898. Mișcarea a câștigat destui bani pentru a comanda propria clădire, proiectată pentru ea de arhitectul Joseph Maria Olbrich. Deasupra intrării se afla motto-ul său: "Fiecărei epoci arta sa, artei libertatea sa". Începând din jurul anului 1897, Klimt și-a petrecut aproape fiecare vară pe Attersee cu familia Flöge. Acestea au fost perioade de pace și liniște în care a realizat picturile de peisaje care constituie aproape un sfert din întreaga sa operă. Klimt a făcut schițe pentru aproape tot ceea ce a făcut. Uneori existau peste o sută de desene pentru un singur tablou, fiecare dintre ele prezentând un detaliu diferit - o piesă de îmbrăcăminte sau o bijuterie, sau un simplu gest. Cât de excepțional a fost Gustav Klimt se reflectă, probabil, în faptul că nu a avut predecesori și nici adepți adevărați. I-a admirat pe Rodin și pe Whistler, fără a-i copia servil, și a fost admirat la rândul său de mai tinerii pictori vienezi Egon Schiele și Oskar Kokoschka, ambii fiind foarte influențați de Klimt.
    Show book
  • Dalí și opere de artă (1904-1989) - cover

    Dalí și opere de artă (1904-1989)

    Victoria Charles

    • 0
    • 0
    • 0
    Pictor, designer, creator de obiecte bizare, autor și regizor, Dalí a devenit cel mai faimos dintre suprarealiști. Buñuel, Lorca, Picasso și Breton au avut cu toții o mare influență asupra carierei sale. Filmul lui Dalí, Un câine andaluz, realizat împreună cu Buñuel, a marcat intrarea oficială a lui Dalí în grupul strâns al suprarealiștilor parizieni, unde a întâlnit-o pe Gala, femeia care i-a devenit tovarășa de viață și sursa sa de inspirație. Dar relația sa s-a deteriorat curând, până la ruptura definitivă cu André Breton, în 1939. Cu toate acestea, arta lui Dalí a rămas suprarealistă în filozofia și expresia sa și reprezintă un exemplu de prospețime, umor și explorare a subconștientului. De-a lungul vieții sale, Dalí a fost un geniu al autopromoției, creându-și și menținându-și reputația de figură mitică.
    Show book
  • Simbolismul - cover

    Simbolismul

    Nathalia Brodskaïa

    • 0
    • 0
    • 0
    Simbolismul a apărut în Franţa şi Europa între anii 1880 şi începutul secolului XX. Simboliştii, fascinaţi de mitologia antică, au încercat să evite dominaţia pe care gândirea raţională o exercita asupra ştiinţei. Îşi doreau să transceandă lumea vizibilă şi raţională pentru a atinge tărâmul gândirii pure, experimentând constant cu limitele inconştientului. Francezii Gustave Moreau, Odilon Redon, belgienii Fernand Khnopff şi Félicien Rops, englezii Edward Burne-Jones şi Dante Gabriel-Rossetti, cât şi olandezul Jan Toorop sunt cei mai reprezentativi artişti ai acestui curent.
    Show book
  • Leonardo da Vinci și opere de artă - cover

    Leonardo da Vinci și opere de artă

    Gabriel Séailles

    • 0
    • 0
    • 0
    Leonardo și-a petrecut primii ani de viață la Florența, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de viață în Franța. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor și sculptor: ca pictor, reprezentant al școlii foarte științifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Veneția, Leonardo a fost un om cu o atracție fizică izbitoare, cu un mare farmec al manierelor și al conversației și cu realizări mentale. Avea o bună pregătire în științele și matematica vremii, precum și un muzician talentat. Abilitățile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum și de cele relativ puține picturi. Îndemânarea sa manuală este pusă în slujba celei mai minuțioase observații și cercetări analitice asupra caracterului și structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorința de a crea într-un tablou un fel de unitate mistică realizată prin fuziunea dintre materie și spirit. Acum, după ce primitivii își încheiaseră experimentele, neîncetat urmărite timp de două secole, prin cucerirea metodelor de pictură, el a putut pronunța cuvintele care au servit drept parolă pentru toți artiștii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a desăvârșit arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumină și umbră, o subtilitate tăioasă pe care predecesorii săi nu o folosiseră decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Această minunată măiestrie a desenului, această modelare și acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, așa cum nimeni înainte de el nu o făcuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vieții interioare. În Mona Lisa și în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar și peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai puțin pitoresc, ci ca un fel de ecou al vieții interioare și ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile încă destul de noi ale perspectivei, acest doctor al înțelepciunii scolastice, care a fost în același timp un inițiator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursivă a primitivilor cu principiul concentrării, care stă la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmplător de detalii și episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile și culorile, umbrele și luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnificația exterioară a obiectelor, ci de semnificația lor interioară și spirituală.
    Show book