D'autres livres qui pourraient vous intéresser

• 

  Ascensiunea

  Nikos Kazantzakis

  • 0
  • 0
  • 0

  Zorba Grecul - de la celebrul film realizat in 1964 de Mihalis Kakoyannis si incununat cu 3 premii Oscar -, cu acest titlu a intrat in constiinta publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas. Pentru tanarul narator intelectual, intalnirea cu Zorbas, intr-o dimineata cetoasa, pe tarmul Greciei continentale, se dovedeste providentiala: calauzit de noul sau prieten, acesta descopera atat frumusetea aspra a unei umanitati atemporale, cat si raspunsul la intrebarile metafizice care il condamnau la inactiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas ii ofera o noua cheie a intelegerii lumii. Datorita lui, naratorul indrazneste sa caute dragostea; alaturi de el, asista neputincios la spectacolul violentei si al mortii.

  Voir livre

• 

  În așteptare

  Diana Popescu

  • 0
  • 0
  • 0

  Umbrele serii se lasă peste piața Obor. A mai trecut o vară, nu s-a schimbat nimic. Aerul devine vălurit și prea dens, mă simt ca într-un acvariu, dincolo de pereții lui de sticlă, se vede undeva, departe, orașul. Ne cresc la toți branhii și respirăm ca peștii, bule mari cu cuvintele pe care le rostim se ridică leneș la suprafață. Ne vom adapta, vom supraviețui. Nea Ștefan e la a șasea bere, se uită cu jind la a șaptea.

  Voir livre

• 

  Marile bucurii și marile tristeți

  Augustin Cupsa

  • 0
  • 0
  • 0

  "Silențioasă, dar profund mișcătoare, aceasta e o carte a solitudinii și a contemplației. În raportul dintre bucurii și tristeți, așa cum însuși autorul l-a așezat în titlu, tristețile domină prim-planul, ca o calitate aparent mai prezentă și mai solidă a lucrurilor. Cu toate acestea, în timp ce tristețea capătă în carte dimensiuni ontologice, bucuriile sunt și ele vizibile, izolate, dar strălucitoare, ca niște scântei. Suficient, dacă pot să îndrăznesc, ca să împiedice eșecul final al fiecăruia dintre eroii lui Cupșa. E un punct bun de plecare pentru a dezvălui o literatură din păcate necunoscută nouă, dar care cu o ușurință dureroasă devine și a noastră, ca un partener minunat și nesolicitat, care în tot acest timp ne-a așteptat cu răbdare." — SRĐAN SRDIĆ
  
  
  
  "E ceva care nu poate fi spus niciodată, nu până la capăt, nu până la punctul final sau în dimensiunea completă. În buna tradiție a părinților mei ardeleni, am fost învățat că marile bucurii și marile tristeți nu se manifestă în public. Dar e mai mult decât o regulă de bună purtare. Chiar și în fața celor apropiați ratăm să ne spunem acel ceva, fie că e vorba de un gând, de o trăire sau de adevărul nostru individual. Cuvintele se împing în față unele pe altele, stările se erijează în altele, se deghizează, fac piruete sau se topesc pur și simplu ca să scape de mărturisire. Fără să mințim. Pentru că și dacă am reuși să ne spunem tot, în urma celei mai adânci emoții, sau chiar născându-se din împărtășirea ei, mai rămâne ceva. Iar acel ceva ne face să fim, de fapt, singuri cu ceilalți, singuri și ei." — AUGUSTIN CUPȘA

  Voir livre

• 

  Florile pierdute ale lui Alice Hart

  Holly Ringland

  • 0
  • 0
  • 0

  Florile pierdute ale lui Alice Hart a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 • Selectat în TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia în 2018 și din SUA în 2019 • Ales de Women's National Book Association pe lista de 20 de romane recomandate pentru cluburile de carte din SUA în 2019 • Nominalizat pe lista lungă la International Dublin Literary Award 2020 • În curs de ecranizare TV • Un roman de debut impresionant, tradus în peste 30 de țări, despre poveștile care ne bântuie și despre cele pe care ni le spunem pentru a supraviețui.
  
  
  
  Deși este o cititoare împătimită, Alice nu a fost niciodată într-o bibliotecă și e sigură că toate cărțile cresc în grădini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar în ziua în care se aventurează dincolo de lanul de trestie de zahăr care se înalță ca un zid între ea și lume, descoperă un oraș și o bibliotecă, dându-și seama că e posibilă și o altfel de viață. Ar vrea să nu mai asiste la scenele violente de acasă și să uite de frica paralizantă când mânia propriului tată se îndreaptă asupra ei. Nu își imaginează rădăcinile profunde ale acestui sentiment ce o va însoți mulți ani, până în ziua în care va reuși să facă pace cu trecutul. Al său și al unui lung șir de femei abuzate despre care află la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultivă flori australiene.

  Voir livre

• 

  Vă place Brahms?

  Francoise Sagan

  • 0
  • 0
  • 0

  Romanul a fost ecranizat in 1961, intr-o productie remarcabila, cu Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand in rolurile principale.
  
  Paule observa cu detasare, privindu-se in oglinda, ridurile fine ce ii brazdeaza chipul si fara regrete isi trece in revista viata de pina atunci. La treizeci si noua de ani este o femeie frumoasa, stilata, independenta, cu o cariera multumitoare in designul interior, cu un apartament cochet si un iubit de invidiat. Roger ar putea fi barbatul alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor, insa absentele tot mai lungi si infidelitatile lui o fac sa se simta singura si inutila. In acest moment de indoiala il intilneste pe Simon Van den Besh, un tinar atragator, nonsalant, sensibil si copilaros, care se indragosteste nebuneste de ea, iar viata lui Paule isi schimba in intregime cursul.
  
  "Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui, dupa parerea mea, sa prezinte «realul» drept o preocupare. Nimic nu este mai ireal decit unele asa-zise romane «realiste» – sunt niste cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar senzorial – adevaratul sentiment al unui personaj –, atita tot. Sigur, extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers. Viata e amorfa, literatura e formala." (Françoise Sagan)
  
  "Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta emotionala si cinci ani de scriitura de succes." (The Guardian)

  Voir livre

• 

  Egomaniac

  Vi Keeland, Cristina Gavruș

  • 0
  • 0
  • 0

  În noaptea în care l-am întâlnit pe Drew Jagger, tocmai intrase în noul meu birou din Park Avenue.
  Am format 911 înainte să-l atac cu mișcările mele de Krav Maga.
  M-a imobilizat rapid și apoi a chicotit, găsind distractivă încercarea mea de a-l doborî.
  Bineînțeles, intrusul trebuia să fie arogant.
  Numai că s-a dovedit că nu era deloc un intrus.
  Drew era ocupantul de drept al noului meu birou. Fusese în concediu în timp ce spațiul era renovat. Pretextul perfect pentru escrocul care mi-a închiriat mie spațiul ce nu era deloc vacant.
  Am luat o țeapă de zece mii de dolari.
  A doua zi, după câteva ore petrecute la secția de poliție, lui Drew i s-a făcut milă și mi-a făcut o ofertă de nerefuzat: puteam să rămân temporar, dacă acceptam să-i preiau apelurile cât secretara lui era plecată.
  Probabil că ar fi trebuit să fiu recunoscătoare și să-mi țin gura la auzul sfaturilor pe care le dădea clienților săi. Dar nu am putut să nu-mi spun părerea.
  Și nu mă așteptam să mă tulbure de fiecare dată când mă certam cu el, mai ales că doar asta făceam.
  Noi doi eram complet diferiți. Drew era un tip cinic, furios, al naibii de arătos și superdemolator de relații. Iar treaba mea era să ajut oamenii să-și salveze căsniciile. Singurul lucru pe care îl aveam în comun era spațiul pe care îl împărțeam.
  Și o atracție care devenea din ce în ce mai greu de ignorat.

  Voir livre