Verlag: Polirom
Evghenie și gazda lui, doamna Stoican, trăiesc aparent normal, împărțind o casă veche și atmosfera cenușie a unui oraș oarecare. El e „patronul“ unui „anticariat“, de fapt, un banal chioșc de cărți. Ea e dirijoarea unui cor de pensionari care repetă pentru un incert spectacol cu public aceleași trei melodii. Viața lor se complică brusc atunci când lui îi îngheață cărțile, iar ea este suspectă de Alzheimer...
Legende audio Albumul contine 12 legende audio in lectura lui MyBuni. Cuprins: 1. Aprodul Purice 2. Cetatea Sorocii 3. Dragos Voda 4. Dreptatea lui Vlad Tepes 5. Legenda ciocarliei 6. Legenda martisorului 7. Mai mare decat Voda 8. Povestea Iasului 9. Preda Buzescu 10. Sobieski si plaiesii 11. Stejarul din Borzesti 12. VrancioaiaZum Buch
Cine era Delilah? In ce fel prezenta ei avea sa-mi afecteze operatiunea? Aceleasi intrebari, bineinteles, pe care si le punea si ea despre mine. Dupa felul cum se comportase, stiam ca era antrenata. De aceea, era mai probabil sa lucreze cu o organizatie, decat sa fi actionat intr-o misiune privata. Si ca, in ciuda aparitiilor publice, nu era prietena lui Belghazi. Il insotea deoarece voia ceva de la el, ceva care se afla in posesia barbatului sau despre care credea ca s-ar fi aflat in posesia lui, dar pe care nu izbutise sa-l obtina deocamdataZum Buch
Un roman puternic despre decepţie, ură şi răzbunare. Dacă Danny Cartwright ar fi cerut-o pe Beth Wilson în căsătorie cu o zi mai devreme sau mai târziu, nu ar fi fost arestat şi condamnat pentru uciderea celui mai bun prieten. Dar când martorii acuzării sunt un avocat, un actor cunoscut, un aristocrat şi un afacerist de succes, cine să creadă versiunea acuzatului? Personajele cărții vă stăruie în minte mult timp după ce ați întors ultima pagină. Dacă nu v-ați convins, pregătiţi-vă de un final şocant chiar şi pentru cei mai împătimiţi fani ai lui Archer.Zum Buch
Martor la evenimentele dramatice care au zguduit țara sa din decembrie 1944 până în 1949, Kazantzakis începe să scrie Fratricizii în 1949, dându-i tușa finală în 1954. Temerea sa – "presimt că în Grecia nu se va publica decât mult mai târziu" – s-a adeverit, ediția ateniană apărând abia în 1963. Tradus, cu multiple reeditări, în peste 20 de limbi, romanul păstrează același dramatism și aceeași vibrație specifice marilor opere ale titanului literaturii grecești, fiind cel mai aproape de lumea noastră, măcinată de lupte fratricide. Săptămâna Mare, în vâltoarea războiului civil din Grecia izbucnit după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Patimile lui Hristos, retrăite aievea într-un sat din nordul Greciei, unde oamenii sunt nevoiți să îndure consecințele devastatoare ale conflictului dintre trupele guvernamentale și rebelii din munți. Părintele Iannaros, exasperat de confruntarea sângeroasă, se străduie din răsputeri să împace taberele adverse. Efort cu atât mai dificil din punct de vedere moral, cu cât în fruntea rebelilor se află chiar fiul său. Ilustrația copertei: Tițian, Cain și Abel (detaliu)Zum Buch
Un poliţist care încearcă să dezmembreze o reţea de trafic de droguri, probabil cea mai cumplită tară a lumii de astăzi, e prins de traficanţi, torturat, asasinat şi aruncat la drumul mare, în apropierea unui nod de circulaţie. Să fie învăţare de minte pentru cei care mai îndrăznesc să tulbure apele. Alt poliţist – care fusese trecut pe linie moartă pentru că ucisese, în legitimă apărare, un traficant de etnobotanice rudă cu câţiva mahări din poliție – e chemat să-i caute pe asasini şi să descâlcească iţele unei rețele de traficanți căreia i-au căzut victime cohorte de elevi şi studenţi, între care şi fiul premierului. Poliţistul e convins că nimic nu s-ar fi mişcat dacă n-ar fi existat interesul personal al mai marilor zilei. Dar intuieşte şi că reţeaua n-ar exista fără complicităţi majore, înclusiv în poliţie, care i se adeveresc cumplit de repede. Într-o săptămână nebună, el şi echipa lui împiedică găsirea unui acar păun, cum se cam întâmplă de regulă, cu ajutorul nesperat al unor ziarişti de investigaţie. Dar până la capul reţelei mai e drum lung…Zum Buch
Sub aparența unui scriitor veleitar, în prezent pensionar inofensiv, retras într-o existență banală, Septimiu Făcăleanu ascunde un trecut întunecat, de milițian și paznic la penitenciarul din orașul S. Prins în mașinăria cinică, necruțătoare a presei, acceptă să-şi dezvăluie adevărata poveste, participând la o discuție televizată cu câțiva foști deținuți politici. Confesiunea lui va declanșa o avalanșă de reacții a unor foști torționari, care vor fi exploatate pe larg de întreaga presă românească, adâncind criza morală a celui care, din vanitate, acceptase șarada jurnalistică. "Cu mulți ani în urmă, am avut o discuție pasionantă cu un cunoscut istoric al comunismului despre un fel de maladie misterioasă, pe care, iată, o definesc abia acum, în titlul unui roman, drept «sindromul Stavroghin». Acest personaj din Demonii lui Dostoievski m-a fascinat și, într-un fel, mă obseda de multă vreme. Stavroghin cel măcinat de propria luptă interioară, incapabil să se decidă între extazul binelui și hăul înspăimântător al răului satanic, chinuit de imposibilitatea unui echilibru între bine și rău. Azi, cred că știu ce îl înfricoșa pe Stavroghin: nu neputința lumii de a empatiza cu remușcarea lui, ci propria neputință de a traversa deșertul mântuirii. Dacă ai practicat răul până la un punct, întoarcerea la bine nu poate fi altceva decât parcurgerea în sens invers a aceluiași drum demonic. Nu te poți mântui pe căi lăturalnice. A căuta drumuri lăturalnice pentru mântuire e o lașitate la fel de mare ca aceea de a refuza să te pocăiești. Dacă aș fi torționar pocăit în căutarea mântuirii, aș fugi mai ales din calea celor dispuși să mă ierte prea ușor și m-aș ascunde mai ales de aceia care mă aplaudă pentru curajul meu." – Alina PavelescuZum Buch
