Outros livros que poderiam interessá-lo

• 

  Marile bucurii și marile tristeți

  Augustin Cupsa

  • 0
  • 0
  • 0

  "Silențioasă, dar profund mișcătoare, aceasta e o carte a solitudinii și a contemplației. În raportul dintre bucurii și tristeți, așa cum însuși autorul l-a așezat în titlu, tristețile domină prim-planul, ca o calitate aparent mai prezentă și mai solidă a lucrurilor. Cu toate acestea, în timp ce tristețea capătă în carte dimensiuni ontologice, bucuriile sunt și ele vizibile, izolate, dar strălucitoare, ca niște scântei. Suficient, dacă pot să îndrăznesc, ca să împiedice eșecul final al fiecăruia dintre eroii lui Cupșa. E un punct bun de plecare pentru a dezvălui o literatură din păcate necunoscută nouă, dar care cu o ușurință dureroasă devine și a noastră, ca un partener minunat și nesolicitat, care în tot acest timp ne-a așteptat cu răbdare." — SRĐAN SRDIĆ
  
  
  
  "E ceva care nu poate fi spus niciodată, nu până la capăt, nu până la punctul final sau în dimensiunea completă. În buna tradiție a părinților mei ardeleni, am fost învățat că marile bucurii și marile tristeți nu se manifestă în public. Dar e mai mult decât o regulă de bună purtare. Chiar și în fața celor apropiați ratăm să ne spunem acel ceva, fie că e vorba de un gând, de o trăire sau de adevărul nostru individual. Cuvintele se împing în față unele pe altele, stările se erijează în altele, se deghizează, fac piruete sau se topesc pur și simplu ca să scape de mărturisire. Fără să mințim. Pentru că și dacă am reuși să ne spunem tot, în urma celei mai adânci emoții, sau chiar născându-se din împărtășirea ei, mai rămâne ceva. Iar acel ceva ne face să fim, de fapt, singuri cu ceilalți, singuri și ei." — AUGUSTIN CUPȘA

  Ver livro

• 

  Bureți de fag

  Mihai Dutescu

  • 0
  • 0
  • 0

  "Talentul lui Duțescu e de a da pe față lucrurile inconfortabile, de a le spune clar și pe bune. Într-o literatură fascinată de marginali și ratați, el vorbește cu simpatie despre oameni aflați în plin proces de ascensiune socială. Pe scurt, despre parveniți – un subiect la care lumea bună strâmbă vinovat din nas, chit că parvenitismul e adevărul de profunzime al unei societăți ajunse de curând la prosperitate. Mai mult, la fel de tabu e și opinia că în comunism a fost bine, deși e împărtășită de larga majoritate a celor trecuți prin vechiul regim. În Bureți de fag, Mihai Duțescu are curajul să asume și să dea pe post aceste curente de opinie omniprezente, dar reprimate public, sub pretextul poveștii de viață a unui băiat născut prin anii '50 în Teleorman și ajuns inginer la București. El și soția lui fac parte din acea tipologie a cadrelor medii cu aspirații burgheze, raportându-se la comunism într-un mod mai degrabă benign, specific multora din generația lor: sunt oportuniști la nevoie, iar în rest rămân indiferenți. Micul lor arivism este bazat pe convingerea că sistemul nu e chiar greșit, că măcar are o idee valabila de echitate și meritocrație, câtă vreme i-a scos dintre țărani, i-a școlit gratis, le-a dat o casă și i-a băgat între domnii de la oraș. În ce mă privește, am certitudinea că în sfârșit am dat peste cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci." Adrian Schiop

  Ver livro

• 

  Băieți de gașcă

  Dan Lungu

  • 0
  • 0
  • 0

  Liceeni guralivi si plini de umor, o fetita care, in timp ce deseneaza un sopron, povesteste cu inocenta lucruri ciudate de acasa, o femeie fara miini care are drept hobby pictura, o prietena flusturatica, indivizi proaspat imbogatiti… Aceasta este lumea Baietilor de gasca, o lume pestrita in care intilnim deopotriva argoul adolescentilor de dinaintea caderii comunismului si metamorfozele Romaniei contemporane. Uneori povestirile ne poarta in afara granitelor, la Lille sau Viena. Oriunde ar avea loc, toate intimplarile sint pline de neprevazut si de un haz umbrit de o unda de nostalgie.

  Ver livro

• 

  Pisica lui Dalai Lama

  David Michie

  • 0
  • 0
  • 0

  Iubitoare, sarcastică şi înţeleaptă, această pisică cu nenumărate nume deschide o fereastră spre sanctuarul interior al vieţii din Dharamsala. Ca un mic spion care observă fluxul constant de întâlniri private dintre Sfinţia Sa şi diverse persoane, de la celebrităţi hollywoodiene la filantropi şi autori motivaţionali, pisica lui Dalai Lama ne oferă o perspectivă asupra modului în care putem găsi fericire şi sens într-o lume ocupată şi materialistă. Povestea ei va aduce un zâmbet pe chipul oricui a fost binecuvântat cu torsul mărinimos şi lăbuţele fremătătoare ale unei pisici. 
   
  – O, ce adorabilă! 
  Coborî repede pentru a mă mângâia pe ceafă, lucru pentru care am mulţumit cu un căscat larg şi întinderea fremătătoare a labelor din faţă. 
  – Nu ştiam că aveţi o pisică! exclamă ea. 
  Sunt mereu surprinsă de câţi oameni fac observaţia asta. De ce Sfinţia Sa nu ar avea o pisică? 
  – Dacă ar putea să vorbească, continuă actriţa, sunt sigură că ar avea să ne împărtăşească ceva înţelepciune. 
  Şi aşa sămânţa a fost plantată. 
  Am început să mă gândesc din ce în ce mai mult că poate venise timpul să scriu şi eu o carte a mea – o carte care să transmită ceva înţelepciune dobândită în timp ce stăteam nu la picioarele lui Dalai Lama, ci chiar mai aproape, în poala sa. O carte care să spună propria mea poveste – nu atât una a evoluţiei de la sărăcie la bogăţie, ci a saltului de la gunoi direct în templu. Cum am fost salvată de la o soartă prea aspră pentru a fi amintită, ca să devin tovarăşa constantă a unui bărbat care nu numai că este unul din cei mai mari lideri spirituali din lume şi laureat al Premiului Nobel, ci şi un expert în mânuirea instrumentelor de deschidere a conservelor.

  Ver livro

• 

  Măștile fricii

  Camelia Cavadia

  • 0
  • 0
  • 0

  O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violență și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea să fie perfectă, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa). 
   
  "Un roman frumos și trist, dur și sensibil deopotrivă, o mărturie impresionantă despre părinți și copii și frica teribilă care îi desparte uneori, sufocând iubirea, pacea interioară, bucuria vieții, tot ce e mai frumos în oameni." - Radu Gavan 
   
  "Pe Camelia o cunosc de foarte multă vreme și am fost uimită să descopăr în cărțile sale o voce nouă, necunoscută mie. Matură și tranșantă în felul în care își creează personajele, ea le iubește apoi ca pe niște copii, cu toate defectele și durerile lor. Ema, David și Sofia sunt niște personaje tragice, într-o istorie cutremurătoare în familiaritatea ei. Abuzul, fizic și emoțional, suferit și perpetuat de personaje, este șocant prin perspectiva intimă din care e reflectat. Și dacă e nevoie de un argument în plus pentru a citi Maștile fricii, iată-l: vă va face să vă reevaluați relația cu cei iubiți, cu teama de a nu descoperi un pic din bovarica Ema în voi înșivă." - Ada Roseti

  Ver livro

• 

  Cartea clanului din Baltimore

  Joël Dicker

  • 0
  • 0
  • 0

  Până în ziua Dramei, au existat două familii Goldman: Goldmanii-din-Baltimore și Goldmanii-din-Montclair. Goldmanii-din-Montclair, al căror descendent este Marcus Goldman, autorul romanului despre profesorul Quebert, aparțin clasei de mijloc și locuiesc într-o casă mică din Montclair, New Jersey. Goldmanii-din-Baltimore sunt o familie înstărită, care locuiește într-o casă de lux dintr-o suburbie bogată din Baltimore, și de care Marcus este fascinat. Ambele familii ascund însă secretele lor, amintiri mai mult sau mai puțin fericite, iar viața îi încearcă pe toți deopotrivă, fără să țină cont de avere, prestigiu, poziție socială. 
    
   "Fanii lui Dicker vor regăsi aceleași elemente care au făcut din Adevărul despre cazul Harry Quebert un boom literar: ritmul alert, alternarea permanentă între epoca noastră și anii ’80 și enigmele ingenios plasate la începutul romanului." – L’Express

  Ver livro