Weitere Bücher, die Sie mögen werden

• 

  Doamna Hayat

  Ahmet Altan

  • 0
  • 0
  • 0

  Într-un oraș oarecare, tânărul Fazil, student la Litere, revine la facultate după moartea neașteptată a tatălui său. Sărac, nevoit să trăiască în condiții modeste și să facă figurație într­-un studio de televiziune, cunoaște o femeie cu profil de odaliscă, doamna Hayat, care îi trezește pasiuni nebănuite, dar întâlnește și o tânără studentă, Sila, îndrăgostită și ea de literatură. Fazil se împarte între aceste iubiri contradictorii. 
  Situația politică din țară, regimul fals democratic instalat la putere, denunțurile, arestările arbitrare se reflectă în atmosfera de teroare care se instaurează treptat în oraș și în mediul academic. Deși ar putea să părăsească țara împreună cu Sila, tânărul, de acum singur și privind viața cu alți ochi, ia o altă decizie. Scris în detenție, romanul lui Ahmet Altan este un elogiu adus libertății, iubirii, literaturii, vieții în general. 
   
  Ahmet Altan (n. 1950) este unul dintre cei mai citiți prozatori turci, dar și un jurnalist redutabil. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode și a stilului său direct. Este cunoscut ca unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populației armene se califică drept genocid. În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale" puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. Deși condamnat la închisoare pe viață, în aprilie 2021, Curtea Supremă de Apel a Turciei a dispus eliberarea lui. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată. De la debutul său în 1982, Altan a publicat mai multe romane și volume de eseuri. În colecția Anansi. World Fiction au apărut volumul de memorii Nu voi mai vedea lumea niciodată și Ca o rană de sabie, primul roman al Cvartetului Otoman.

  Zum Buch

• 

  Bureți de fag

  Mihai Dutescu

  • 0
  • 0
  • 0

  "Talentul lui Duțescu e de a da pe față lucrurile inconfortabile, de a le spune clar și pe bune. Într-o literatură fascinată de marginali și ratați, el vorbește cu simpatie despre oameni aflați în plin proces de ascensiune socială. Pe scurt, despre parveniți – un subiect la care lumea bună strâmbă vinovat din nas, chit că parvenitismul e adevărul de profunzime al unei societăți ajunse de curând la prosperitate. Mai mult, la fel de tabu e și opinia că în comunism a fost bine, deși e împărtășită de larga majoritate a celor trecuți prin vechiul regim. În Bureți de fag, Mihai Duțescu are curajul să asume și să dea pe post aceste curente de opinie omniprezente, dar reprimate public, sub pretextul poveștii de viață a unui băiat născut prin anii '50 în Teleorman și ajuns inginer la București. El și soția lui fac parte din acea tipologie a cadrelor medii cu aspirații burgheze, raportându-se la comunism într-un mod mai degrabă benign, specific multora din generația lor: sunt oportuniști la nevoie, iar în rest rămân indiferenți. Micul lor arivism este bazat pe convingerea că sistemul nu e chiar greșit, că măcar are o idee valabila de echitate și meritocrație, câtă vreme i-a scos dintre țărani, i-a școlit gratis, le-a dat o casă și i-a băgat între domnii de la oraș. În ce mă privește, am certitudinea că în sfârșit am dat peste cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci." Adrian Schiop

  Zum Buch

• 

  Vă place Brahms?

  Françoise Sagan

  • 0
  • 0
  • 0

  Romanul a fost ecranizat in 1961, intr-o productie remarcabila, cu Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand in rolurile principale.
  
  Paule observa cu detasare, privindu-se in oglinda, ridurile fine ce ii brazdeaza chipul si fara regrete isi trece in revista viata de pina atunci. La treizeci si noua de ani este o femeie frumoasa, stilata, independenta, cu o cariera multumitoare in designul interior, cu un apartament cochet si un iubit de invidiat. Roger ar putea fi barbatul alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor, insa absentele tot mai lungi si infidelitatile lui o fac sa se simta singura si inutila. In acest moment de indoiala il intilneste pe Simon Van den Besh, un tinar atragator, nonsalant, sensibil si copilaros, care se indragosteste nebuneste de ea, iar viata lui Paule isi schimba in intregime cursul.
  
  "Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui, dupa parerea mea, sa prezinte «realul» drept o preocupare. Nimic nu este mai ireal decit unele asa-zise romane «realiste» – sunt niste cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar senzorial – adevaratul sentiment al unui personaj –, atita tot. Sigur, extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers. Viata e amorfa, literatura e formala." (Françoise Sagan)
  
  "Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta emotionala si cinci ani de scriitura de succes." (The Guardian)

  Zum Buch

• 

  Țipă cât poți

  Moni Stanila

  • 0
  • 0
  • 0

  "După un roman fantasy pentru copii, Războiul solomonarilor, Moni Stănilă recurge la elemente de fantastic și de basm pentru a crea, de data asta, o autoficțiune deghizată. Personajele sînt toate feminine. De fapt, ar trebui întrebuințat singularul: cartea se deschide cu Una, Una Stanilovski, poetă și jurnalistă în jur de 40 de ani (ca și Moni Stănilă, născută în 1978), care se va multiplica, într-un scenariu aproape oniric, în cîteva ipostaze, în Noua, Prima, Drei (cea mai tînără, de 17 ani), a Opta și, pe ultima pagină, Alta, ca într-un final deschis. Una e nostimă, cu savoir-vivre, dar și credincioasă și microbistă (trăsături ale autoarei, pentru cine o cunoaște), celelalte adăugîndu-se unui personaj colectiv, un fel de Alice cu mai multe fețe, dar nu în Țara Minunilor, ci în Țara Timpului. Țipă cît poți: un roman aparent feeric, de fapt o carte despre identitatea multiplă, despre viață și despre trecerea ei." (Simona Popescu)
  
  "O carte absolut surprinzătoare. Un roman insolit și curajos, plin de umor, candoare și ironie, cum n-am mai citit de multă vreme în literatura noastră. O poveste atipică, spusă inteligent și abil, cu schimbări neașteptate ale registrelor, într-un permanent joc al apropierilor și distanțelor. Un text proaspăt și dinamic despre identitate și alteritate, construit fragmentar, cu o scriitură precisă și densă, asemănătoare cînd structurilor poetice, cînd jurnalului, cînd textelor vechi/sacre. O istorie personală de la Una la Alta, conturînd, alături de Noua și Drei, unul dintre cele mai interesante personaje feminine din literatura de azi." (Dan Coman)

  Zum Buch

• 

  Fizica tristeții

  Gheorghi Gospodinov

  • 0
  • 0
  • 0

  Premiul Jan Michalski pentru literatură, 2016 
  Roman adaptat într-un film de animație, în regia lui Theodore Ushev, câștigător a nu mai puțin de 14 premii internaționale 
   
  „O nebunie de carte. Extraordinară, dinamică, reflexivă, incredibil de amuzantă, filosofică și poetică, minuțioasă și grandioasă. Pe scurt: fantastică!" Berliner Zeitung 
   
  Utilizând Minotaurul ca pe o metaforă structurant, naratorul îndelung așteptatului roman al lui Gospodinov construiește un labirint din povești despre propria familie, sărind dintr­o epocă în alta și dintr­o perspectivă în alta, într­o explorare incredibil de minuțioasă și de amuzantă a mentalității est­europene. Fizica tristeții este o carte ce are la bază obsesia pentru arhive, colecții, muzee și capsule ale timpului, despre urmele lăsate de timpul pierdut în texte, imagini și asupra obiectelor. În povestea­cadru a lui Gospodinov, Minotaurul este victima: neputând să­și aleagă propria forma de existență, el este secretul bine păstrat din pivnițe, arhive și demisoluri. Gheorghi Gospodinov se dovedește a fi, în acest roman, un demn urmaș al lui Borges. 
   
  Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural (apărut în limba română la Editura Cartier), a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. 
  Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. În prezent trăiește la Sofia.

  Zum Buch

• 

  Chemarea îngerului

  Guillaume Musso

  • 0
  • 0
  • 0

  Guillaume Musso, "romancierul preferat al Franței" (Lefigaro.fr), prezintă povestea a două vieți legate de un secret uluitor, o comedie romantică ce se transformă pagină cu pagină într-un thriller care te ține cu sufletul la gură.
  
  New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră până atunci şi n-ar fi trebuit să se revadă vreodată. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna…
  
  "O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care îşi cunoaşte foarte bine cititorii." - Paris Match
  
  "Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso." - Terra Femina
  
  "Un romancier care și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții." - Le Figaro littéraire
  
  "Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină." - Direct Soir

  Zum Buch