Editora: Adrian Morosan
Poezii pentru toți despre sentimente de dragoste, ură, tristețe, vulnerabilitate, patriotism și multe altele. Cel puțin câteva dintre aceste poezii vă vor aminti de emoțiile pe care le-ați simțit cel puțin o dată în viață. Acest volum combină poezii scrise într-un stil clasic cu poezii scrise în stil contemporan și se referă la sentimentele care îi fac pe oameni să gândească într-un anume fel.
Versuri din exilul sufletului... Dacă nu ar fi versul,poate că nici eu nu aș mai fi ce sunt acum, poate că sufletul meu ar fi rămas mereu într-un exil din care nu m-aș mai fi întors.. Dar m-am întors prin poezie. Mă dăruiesc vouă prin cuvânt, ca să ne regăsim împreună răzvrătiții superbi ai unei lumi care are nevoie de iubire să respire pe mai departe speranță.. 107 poezii in peste 260 de pagini in cartea mea tiparita recent . 107 bucatele din sufletul meu, din viata mea , sulfet si viata alunecand lin prin degetele mele prin cuvinte si litere cu focul iubirii spre sufletele voastre. Sa le primiti, asa cum le trimit spre voi, cu multa deschidere spre frumos pasiune, iubire, si cadura sufleteasca.Ver livro
Bun venit în lumea plină de grație și sensibilitate a audiobook-ului DIVA! Descoperiți o colecție extraordinară de poezii care capturează frumusețea și puterea femeilor! Aceste poezii au fost scrise cu gândul la toate femeile puternice. Ele reflectă emoțiile, visurile și luptele pe care le trăiesc în fiecare zi, celebrând feminintatea în toate formele ei. Colecția de versuri evocă teme precum dragostea, suferința, traumele, dar și vindecările acestora, încrederea în sine, independența și curajul de a-ți urma pasiunile. Ascultând aceste poezii, veți simți cum emoțiile prind viață și cum fiecare cuvânt se transformă într-o melodie a inimii. Fiecare vers este o oglindă a sufletului și o încurajare pentru femei să-și exprime autenticitatea și să se împlinească în totalitate. DIVA este un omagiu adus femeilor și puterii lor. Este un cadou minunat pentru tine însăți, sau pentru o femeie specială din viața ta. Ascultă DIVA și lasă-te purtată în 16 minute într-o călătorie poetică, plină de emoție, empatie și alinare. Descoperă puterea cuvintelor și învăluie-te în versuri care celebrează esența frumuseții, dar și a puterii feminine! PS: Ascultă la căști și bucură-te de experința inedită!Ver livro
Poezii pentru toți despre sentimente de dragoste, ură, tristețe, vulnerabilitate, patriotism și multe altele. Cel puțin câteva dintre aceste poezii vă vor aminti de emoțiile pe care le-ați simțit cel puțin o dată în viață. Acest volum combină poezii scrise într-un stil clasic cu poezii scrise în stil contemporan și se referă la sentimentele care îi fac pe oameni să gândească într-un anume fel.Ver livro
Nebunul indian este al treilea volum semnat de Ovidiu Raul Vasiliu și marchează maturitatea lirică a tânărului poet ieșean. Cartea conține peste 60 de poeme scrise în ultima perioadă, autorul exersând cu succes diverse registre stilistice și prozodice, în versuri „sub a căror dexteritate formală se întrezărește ceea ce niciodată nu poate fi exprimat până la capăt“ (Daniel Cristea-Enache).Ver livro
„Ceea ce surprinde și fascinează din capul locului în Păpădia electrică este naturalețea cu care Șerban Axinte își transcrie viziunile. Discursul său nu are nimic contrafăcut, strident, «literar»; din contră, poetul lasă impresia că nu face decât să repertorieze cât mai neutru, cu o precizie de grefier, o lume care i se oferă de-a gata și care, în ultimă instanță, îl cuprinde. E drept că asemenea fotograme, care nu pot fi captate decât în stări liminale, precum visul, hipnoza, beția sau demența, au un aspect halucinant și misterios, de underworld răsărit parcă din aburii alcoolului ori cufundat într-o memorie lichefiată. Numai că acest efect nu provine din anularea, ci tocmai din dilatarea percepției comune, din celulele surescitate ale retinei care descoperă nu atât o irealitate imediată, cât o realitate remixată, în care lucrurile pot fi și așa, și altminteri. N-aș putea băga mâna-n foc că lumea i-a mai ieșit și de această dată lui Șerban Axinte așa cum a vrut. Poezia, însă – cu siguranță.“ – Andrei Terian „Șerban Axinte este, după cum știe toată lumea, unul dintre cele mai bune produse ale criticii literare din ultimul deceniu. Cronicar la Observator cultural, el este și autorul uneia dintre cele mai ambițioase sinteze recente – Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu, o morfologie istorică a romanului românesc care merită cu prisosință o receptare en fanfare. Însă, pe de altă parte, taman faptul că toată lumea știe cine e criticul literar Șerban Axinte nu-i face un PR prea grozav poetului Șerban Axinte, cu toate că cel din urmă e egalul absolut în drepturi al celui dintâi. Lucrul s-a văzut și la precedenta sa carte de poezie, Lumea ți-a ieșit cum ai vrut (Vinea, 2006) – recomandat de prefața empatică a lui Doris Mironescu, volumul n-a avut totuși receptarea pe care ar fi meritat-o. Iar acum, după cum se vede, scriu la rândul meu o prefață empatică, sperând din toată inima că Păpădia electrică va fi o carte mai norocoasă. (...)Păpădia electrică e construită din trei cicluri (ca și Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, de altfel – ceea ce poate să sugereze un anumit pattern arhitectural urmărit cu schepsis), intitulate decoct, bulb și acele electrice; ei bine, poemele tuturor acestor trei cicluri sunt inervate de imagini remarcabile, deseori de-a dreptul memorabile – citez aproape la întâmplare: «să ni se ridice din inimă o lumină atât de puternică încât cusătura lumilor să nu se mai vadă» (acele electrice), «ceva crește acum din mine, / cineva suflă asupra mea / cu miliarde de fotoni. // aura / înflorește din bulbul creștetului meu / într-o uriașă păpădie electrică» (păpădia electrică), «de ce îți este frică, atâta timp cât stai acolo, / nimic nu te poate atinge. // ce văd în tine, ce văd în tine, // un cimitir în care toți dumnezeii pământului / și-au lăsat morții să înflorească» (de ce îți este frică) ș.a.m.d. Sunt, toate, imagini de o mare frumusețe, cu care empatizezi instantaneu și te fac să stabilești cu textul de sub ochi acel contract de încredere despre care vorbea cândva Borges ca de o condiție sine qua non a lecturii de poezie. (...) Așadar, dacă ținem să-l etichetăm generaționist pe Șerban Axinte, nu putem decât conchide că e cel mai atipic douămiist. Cu excepția obsesiei pentru hapax-ul existențial, nimic nu-l leagă de generația sa: nici poetica, nici maniera, nici tehnica. O atipie profundă transpare din tot scrisul lui poetic; or, după cum se știe, atipicii sunt întotdeauna câștigători pe termen lung.“ – Radu VancuVer livro
Ceea ce m-a surprins citind acum poeziile conţinute ȋn această carte (scrise de la vârsta de 14 ani până pe la 24) a fost să constat ȋn unele dintre ele un soi de premoniţie. Atunci nu aveam niciun fel de experienţă de viată şi totuşi în multe idei şi sentimente exprimate în acea perioadă mă regăsesc eu cea de acum, după tot ce am trăit între timp.Ver livro
